Usor, usor, trece vremea, usor, usor se va incheia inca un an calendaristic. Sarbatorile de iarna ne bat la fereastra din nou iar mirosul de iarna deja ne-a patruns. Ne uitam in urma, analizam anul ce a trecut si comparam realizarile cu lista de dorinte. La fel de usor, ne zicem: ” Nu are nimic, nu am reusit anul acesta, voi reusi anul ce vine … ” si asa ne mintim an de an si asa pornim in noul an, usor dezamagiti, constienti ca am pornit cu vantu-n fata!

Fiecare final este motivul unui nou inceput in care calcam cu pasi marunti incarcati de fiori de teama. Gresim atunci cand gandim prea mult, si nu observam noul inceput, care tocmai a trecut pe langa noi fara sa ne ia cu el. Alteori, profitam de moment si cu un nou inceput, ne dam sansa unui zambet, sau poate a unei lacrimi. Eu am ales sa zambesc, zambesc acum …. si presimt ca am sa zambesc si maine.

Pornesti la drum cu un gand bun: sa faci ceva, sa ai mai mult, sa fi cat mai mare. Faci pas dupa pas, iti vezi pantofii cum se umple de praf, dar nu te opresti, continui sa pasesti. Realizarile apar, sufletul creste in tine si te simti tot mai puternic. Ai senzatia ca nimic nu te mai poate opri din drum, toate iti vin usor acum si incepi sa fortezi masura. Uiti ca zilele iti trec, puterile iti scad si nu mai poti face fata la tot ce iti propuneai candva … insa nu poti accepta asta si totusi incerci. Usor, usor, un dezechilibru te incearca si ritmul ti se fragmenteaza. E momentul apogeului, iar de aici incepi declinul. Mult mai repede decat ai urcat, vei cobora, si vei deveni … acel praf care se va depune pe pantofii celor ce vin in urma ta. Ai fost, ai facut multe … nu mai esti si uitarea ti-a inecat existenta. Acesta a fost drumul vetii tale … acesta este drumul nostru al tuturor.

A trecut ceva timp de cand nu am pasit pe acele carari, pline de praf si iarba, pe care, cand eram copil imi traiam zilele. Azi am trecut pe acolo iar; amintirile nu le-a inecat timpul, inca imi amintesc … parca totul a fost ieri.

Sa uitam cuvintele si sa lasam imaginile sa vorbeasca.