A trecut ceva timp de cand nu am pasit pe acele carari, pline de praf si iarba, pe care, cand eram copil imi traiam zilele. Azi am trecut pe acolo iar; amintirile nu le-a inecat timpul, inca imi amintesc … parca totul a fost ieri.

Oare am putea sa alocam un timp numai celor care ne privesc acum de sus? Oare am putea sa stam si sa zicem o rugaciune fara sa ne gandim la absolut nimic altceva decat la ei, sa uitam de noi … macar pentru doua minute?

Mereu sa iti faci planuri de viitor, iar cand vine momentul sa le aplici, mereu le amani, cu gandul ca data viitoare ai sa ai mai mult timp, sau poate mai multi bani, nu? Te scufunzi in tot felul de activitati pline de stres, de nervi si mult fum si uiti cum este sa traiesti. Incearca sa invii, sa vezi iar cum e … doar o secunda … treci dincolo … si poate ramai acolo …

Cu putin timp in urma, cineva m-a catalogat “Hot de clipe“. Am ramas uimit si am cerut simple motivatii acestei remarci. Nu stiam ca devii hot atunci cand pozezi pe cineva, care realizeaza mai mult sau mai putin ca este fotografiat. Nu stiam ca cineva pierde ceva in acesta ipostaza, insa persoana respectiva tot hot ma considera …. si inca ma intreb de ce ?

… esti tanar, nu? ai impresia ca tot ce faci azi reprezinta o fila scrisa in cartea istoriei tale marete. Pui cuvant dupa cuvant, pagina dupa pagina, scrii de zor sa nu cumva sa omiti ceva. Zilele trec si vine momentul in care realizezi ca defapt totul a fost in zadar, tu defapt multe din cate le-ai vrut nu le-ai implinit. Totusi ai lasat cartea de istorie, ca in ziua cand nu vei mai fi, altii sa-ti ridice statui, unele din piatra sau bronz, altele din simple amintiri