Spatiul infinit in care poti sa evadezi atunci cand presiunea urbana creste, este mereu regasit intre crestele montane si intre acestea si bolta cereasca.

Azi nu zic nimic, tac, vreau liniste sa aud doar fosnetul frunzelor…

Noptile senine in care stau cu obiectivul aparatului indreptat spre astre, imi dau motivul sa meditez la valorile pe care le avem si la cat de mult le apreciem. Se zice ca pentru fiecare om de rand care trece in nefiinta, pe bolta cereasca apare o stea. Daca e asa, ma intreb, pentru Michael Jackson cate stele ar trebui sa apara? Din punctul meu de vedere, ar trebui sa apara o noua galaxie in cinstea lui!

In ultima vreme, tot ce am expus pe blog, fie fotografii, fie cuvinte, au fost incarcate de o greutate specifica momentelor in care nu iti gasesti locul in lume sau ai senzatia ca esti total pe langa calea pe care ar trebui sa fii. Multa lume mi-a reprosat acest lucru si multa lume a intrebat daca sunt suparat tot timpul. Ca sa raspund, uite, azi pun un cadru cu cer senin.

Ma uit in stanga si in dreapta mea, cantaresc ce vad si realizez multitudinea de oameni de nimic care ma inconjoara. Incerc sa cred ca poate acesti oameni imi vor fi de folos sau ca ma vor ajuta la greu. Am nevoie de doar o secunda ca sa imi reasez gandurile si imi dau seama ca defapt .. e mai bine singur!